BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

14 iunie 2010

Epilog

Mai era o ora.O ora dupa care am sa il vad din nou.Eram atat de fericita incat fericirea mea nu se putea descrie in cuvinte.Stiam ca stiu doar eu despre ei,restul doar din carti si filme.Stiam ca daca imi deschid gura s-ar putea sa ajug la nebuni.Chiar daca intr-un moment de slabiciune s-ar putea sa cred ca e doar imaginatia mea sau ca sunt nebuna,noaptea imi aducea adevarul si adevarul era ca ei chiar existau.

Edward era viata mea,fericirea mea.Daca el ar alege vreodata sa plece de langa mine as luao razna.

"Alina!Tu..revinoti....Doamne te uiti prea mult la TV cine stie ce iti mai imaginezi acum.Mai iesi si tu afara din casa fata,mai dute si ia aer.Credema ai nevoie."Asta era soramea,Laura de 18 ani.Tot timpul am invidiato.Avea tot ce isi dorea tot timpul reusea sa obtina ce vrea.Dar acum nu mai sunt invidioasa pe ea.Laura nu il are pe Edward iar eu da si asta imi e deajuns.Si totusi asta nu ne facea sa traim in pace pe toti.

"Oh mai lasama cu iesitul tau afara!Iesi tu!"Si totusi era foarte diferite.

Eu eram foarte incapatanata si oricine ma critica ii comentam si ma ridicam si plecam trantid.Ca si acum.Am urcat isteric pe scari si am deschis usa de la camera.

Un zambet stupid mi se intise pe fata.Edward statea intins pe pat si zambea.Am inchis usa incet,in loc sa o trantesc ca si de obicei si m-am holbat la el.

Doamne ce dragut era!Simteam fluturasi in stomac si piciorele incepusera sa imi tremure.m-am asezat pe scaunul de la birou sa nu se observe ca tremur am inspirat profund.

"Esti bine?"Simteam cat e de calm si cat e de bine dispus doar prin vocea lui.Mi-am intors capul la el.Acum statea pe marginea patului si trase scaunul pe care ma aflam eu catre el.Imi pude mainile pe fata si simteam cum corpul incepuse sa mi se relaxeze.Ca si deobicei cand facea asta.Nu stiam de ce dar ma simteam in siguranta si ma calmam.

"Da!Sunt foarte bine ,nu bine!"Am zambit.

"Ma bucur!"Mi-am apropiat incet buzele de ale lui.

"Stai...."Spuse el.Atunci respiratia lui imi mangaiase fata.Imi doream cu ardoare sa-l sarut.M-am tras inapoi ,apoi am sarit in picioare."Deci ce facem azi?Mergem in Japonia?Sau poate Paris intodeauna mi-am dorit sa plec in Paris?"M-am intors catre el cu mainile in buzunar.
Un ranjet ii se intinse pe fata,dar in ochii lui puteam citit pareri de rau si scuze o gramada.
Data viitoare el va face primul pas,oricum.Ma incurajam eu.
El nu se clintea deloc.L-am luat de mana si am tras de el.Nimic.La ce m-oi fi gandit sa misc un vampir.

"Haideee...!!"Am spus eu.Atunci mana lui imi cuprinse talia si ma trase in spatele lui si apoi jump pe geam afara.
Eram fericita.Si fericirea mea se datora lui.Nu as suporta gandul ca el sa plece.Mi-am afundat capul in spatele lui si am inchis ochii.
Imi placea cum vantul imi mangaie fata,imi placea racoarea,iarna,sa stau in ploaie pana ma ud toata.De aia adoram cand el imi atingea fata avand mainile reci ca gheata si nu ma deranja.
Fiindca el era o parte din mine.Semanam cu ei de multe ori mi s-a spus asta.
Aveam pielea alba si nu suportam soarele,adica nu avea el vina doar ca mai mult de 5 minute de stat la soare si mi se facea rau.Eram rece la maini,mama imi spunea din cauza sangelui fiindca nu imi circula bine,si totusi nu am facut nimic in privinta asta.Aveam parul saten si ochi mereu schimbatori.Asta eram eu.Nu aveam de gand sa schimb nimic la mine.Toti imi spuneau ca sunt ca si o moarta dar mie nu imi pasa.Sa fiu o moarta-vie pentru mine era un semn de a fi pentru totdeauna alaturi de Edward."Mireasa lui moarta vie si mirele meu vampir."Era un vis ciudat dar plin de multa dragoste si fericire.
Edward se opri la casa familie Cullen din padurea din apropierea casei mele.
Atunci am coborat jos din spatele lui si ceva din interiorul meu care evident a luat-o razna m-a facut sa-l sarut pe obraz si apoi am fugit catre scari cu un zambet prostesc pe fata.
Eram cateodata asa o copila.Defapt asta eram o copila la cei 15 ani ai mei asta eram o copila.Eu nu ma credeam mare niciodata nu mi-am placut cuvantul "mare" ,defapt eu sunt cea mai mica si la inaltime in clasa mea,si in familie.Deci nu ma dau "mare",nu sunt "mare" si nu imi place sa ma duc la "mare".
Stiu par a fi o ciudata ,o ciudata pe nume Alina care isi traieste visul.

0 comentarii:

Lonley...

Lonley...